FLORIILE ȘI SĂPTĂMÂNA SFINTELOR PĂTIMIRI, ANTICIPARE ȘI PREGĂTIRE SPIRITUALĂ PENTRU SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI
Sfintii evangheliști Matei, Marcu, Luca si Ioan relateaza activitatea Domnului Iisus Hristos în cei peste trei ani petrecuti in mijlocul poporului evreu. În tot acest timp, Mantuitorul a predicat învățătura Sa prin cetati si sate, a vindecat pe bolnavi si a alinat pe cei in suferinta, a facut minuni si a schimbat în bine constiinte.
Cu puțin timp înainte de arestarea, judecarea, pătimirea, răstiginirea, moartea și Învierea Domnului, Mântuitorul Iisus Hristos a mers la Ierusalim, unde a fost întâmpinat cu bucurie de locuitorii cetății sfinte. Acestui eveniment îi este consacrată sărbătoarea Intrării Domnului în Iersusalim, denumită popular Florii.
Cu o zi inainte, Mantuitorul Iisus Hristos l-a inviat pe Lazar din Betania, fratele surorilor Marta si Maria, prietenul Său, minune care a impresionat și a generat entuziasm în rândul evreilor de rand atrași de persoana și învățătura Sa.
Când Domnul Iisus Hristos si ucenicii Sai au intrat în cetatea sfanta a Ierusalimului, multimea i-a intampinat cu cantari de bucurie: ’’Osana! Binecuvantat este cel ce vine întru numele Domnului’’, așa cum mentioneaza Sfantul Evanghelist Ioan. (cap. 12, 13). Numerosi evrei credeau ca Hristos este Mesia cel anticipat de prooroci si sperau ca Acesta îi va elibera de sub stăpânirea romană. De aceea, cei mai multi asterneau hainele pe cale, iar altii il intampinau cu flori și ramuri de finic.
Arhiereii, fariseii si carturarii poporului evreu, contestatari ai Mântuitorului Iisus Hristos, au fost deranjați de acea primare entuziasmantă și au solicitat imperios Domnului sa puna capat acesteia. Mantuitorul a raspuns sa ii lase pe oameni sa aclame pentru ca ’’daca ei vor tacea, pietrele vor striga’’, asa cum mentioneaza Sfantul Evanghelist Luca (cap 19, 40).
Starea sufleteasca de pace si de liniște a Mantuitorului din acele momente de entuziasm popular a fost curând inlocuita cu una de tristete. De pe muntele Maslinilor, Domnul a privit îngrijorat Ierusalimul, cetatea stramosului său David, unde de-a lungul istoriei, multi prooroci au predicat in zadar, iar unii au fost chiar ucisi. Acelasi sfarsit I se pregatea si Mântuitorului Iisus Hristos.
Este important de subliniat că atunci când dorim sa intelegem si sa meditam la semnificatia spirituală a unei sărbători religioase, trebuie sa evităm a considera că evenimentul căruia îi este dedicată a avut loc în vremuri imemoriale, fara nici o legatura cu prezentul și, implicit, cu noi înșine.
"In vremea aceea" este doar o formula introductiva a fragmentului evanghelic citit de regulă la Sfânta Liturghie. De aceea, faptele istorisite nu trebuie considerate asemenea subiectului unui film sau piese de teatru care ne emotionează cateva clipe, iar dupa ce se termina, revenim la ale noastre cu detașare și chiar indiferență.
Fiecare sarbatoare reprezintă pentru creștini un moment de bucurie care ne scoate din rutina și problemele vieții cotidiene pentru că rememorează și actualizează un eveniment din opera mântuitoare a Sfintei Treimi în lume sau ne propune să medităm la modelul de viață al unui sfânt. De aceea, sărbătorile religioase ne oferă prilej de meditație pentru folosul și progresul nostru sufletesc.
La sărbătoarea Floriilor avem traditia sfințirii ramurilor de salcie oferite crestinilor care au participat la Sfanta Liturghie. Salcia aduce aminte de ramurile de finic, pe care le aveau in maini cei care l-au intampinat pe Mantuitorul Iisus Hristos in Ierusalim si simbolizeaza biruinta vietii impotriva mortii. In acelasi timp, dupa sase saptamani de post, ne evaluam lumina adunata in suflete prin rugaciune si cultivarea virtutilor, smerenia, blandetea, bunatatea, milostenia, dragostea etc. Acestea sunt florile cultivate in timpul postului pe care le aducem ca daruri lui Dumnezeu.
Dupa anul 1990, in ajunul sau in Duminca Floriilor a fost reluata traditia organizarii de pelerinaje (procesiuni) in tot mai multe orase din tara, la care participa numerosi preoti si credinciosi, care poarta in maini ramuri de salcie si de finic.
Interzise în timpul regimului comunist din Romania, aceste pelerinaje sunt organizate pe un traseu care porneste de la o biserica si se încheie la un alt locas de cult. Pelerinajul de Florii reprezinta o marturisire in cetate a credintei în Mantuitorul Iisus Hristos Cel care, după primirea cu bucurie in cetatea Ierusalimului, a pătimit și a fost răstignit pe Cruce, apoi a înviat pentru mântuirea noastră.
Duminica Floriilor este o zi de bucurie care anticipeaza Invierea Mantuitorului Iisus Hristos și deschide Saptamana Sfintelor Pătimirii sau Saptamana Mare, denumita astfel în limbajul cotidian nu pentru ca ar avea mai multe zile si ore decat celelalte, ci pentru evenimentele deosebite din ultimele zile ale vieții pamantești a Mantuitorului Iisus Hristos.
In aceste zile rememorăm si retraim prin credinta intregul sir de suferinte si patimi pe care Mantuitorul le-a suferit pentru salvarea neamului omenesc din robia pacatului. Jertfa Mantuitorului reprezinta o culme de maxima apropiere a lui Dumnezeu de om. În acest act identificam sensul si insemnatatea Sfintelor Patimiri ale Domnului prin care a fost rascumparat neamului omenesc și restaurată firea umană. Crestinul autentic nu se conformeaza formal unei invataturi teoretice, ci isi reinoieste permanent viata, iar aceasta viata noua este viata in Hristos.
In fiecare zi din aceasta saptamana, Sfintele Evanghelii si cantarile de la slujbe ne propun spre meditatie evenimente din ultimele zile din viata pamanteasca a Domnului: Cina cea de Taina, rugaciunea din Gradina Ghetsimani, trădarea, arestarea, judecarea, rastignirea si ingroparea Sa. Toate acestea au dobândit sens prin Invierea Domnului. Dincolo de aceasta imagine a unui șir nesfârșit de suferinte, vedem imensa dragoste a lui Dumnezeu fata de noi, oamenii, dincolo de jertfa vedem rascumpararea, dincolo de moarte, vedem invierea si viata vesnica.
Crucea este altarul de jertfa pe care prin suferinta Hristos S-a jertfit si a învins pacatul si moartea. De aceea, Pătimirile Domnului trebuie înțelese ca izvor de bucurie, de intarire in credinta si de mantuire. Patimile Domnului sunt asemenea unei oglinzi in care vedem dragostea lui Dumnezeu pentru noi prin jertfa Fiului Său, Iisus Hristos. In acelasi timp, Patimile Domnului ne îndeamnă la conștientizarea responsabilității noastre de a ne impartasi din darurile si luminile mantuitoare ale jertfei Mantuitorului Iisus Hristos.
Desigur, am putea sa ne intrebam de ce Dumnezeu nu a ales o alta cale de mantuire a neamului omenesc, ca de exemplu o declaratie de iertare sau trimiterea unui inger care sa vesteasca mila si indurarea divina. Dumnezeu a ales calea jerfei pentru a sublinia nemarginita Sa iubire fata de oameni. Daca ar fi ramas doar la momentul Bunei Vestiri ar fi putut aparea obiectia ca răscumpararea neamului omenesc este doar o veste, un deziderat.
Puterea intelepciunii divine a fost dovedită prin jertfa pe Cruce a lui Hristos învăluită in iubirea suprema si deplina a lui Dumnezeu fata de noi. De aceea, saptamana Mare este o perioada de intensă pregatire duhovniceasca, de profundă meditatie, de analiză a vieții noastre, de sporire a rugăciunii și a faptei bune.
Specificul liturgic al săptămânii Sfintelor Pătimiri îl reprezintă slujbele Deniilor oficiate în zilele Săptămânii Mari, din duminica Floriilor până în ziua de vineri. Acestea sunt slujbe de dimineață oficiate însă în seara precedentă. Fiecare slujbă a deniei ne ajută prin tema propusă spre meditație la pregătirea noastră duhovnicească.
Luni este pomenit Iosif, fiul cel mic al patriarhului Iacov, vandut de fratii sai pentru 30 de arginti. El reprezintă preainchipuirea Mantuitorului Iisus Hristos, trădat și vandut mai târziu de Iuda tot pentru 30 de arginti. Acuzat de desfranare, Iosif a fost intemnitat si in urma interpretarii unor vise, a fost eliberat si numit domn al Egiptului. Stapanirea lui Iosif peste Egipt anticipeaza biruinta Mantuitorului asupra pacatului și a morții.
Marti avem propusa spre meditatie pilda celor zece fecioare. Mesajul ei este acela de a trai permanent potrivit valorilor Evangheliei Mantuitorului Iisus Hristos. Aceasta pilda se citeste si la Taina Sfantului Maslu. La intalnirea cu Hristos, cinci fecioare au fost pregatite cu ulei in candele. Celelalte cinci fecioare au fost surprinse fara ulei in candele la venirea Mantuitorului. Candelele cu ulei simbolizeaza evlavia si milostenia, iar cele fara reprezinta atitudinea indiferentă față de semeni și lipsa faptelor bune.
Miercuri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului inainte de Patimi. Femeia păcătoasă este simbol al omului pacatos care se îndreaptă. Gestul ei a anticipat ungerea Trupului Mantuitorului cu miresme si inmormantarea acestuia.
Joi sunt rememorate patru evenimente din viata Mantuitorului Iisus Hristos: spalarea picioarelor ucenicilor, exemplu suprem de smerenie, Cina cea de Taina, la care Domnul a instituit Taina Sfintei Euharistii (Împărtășanii), rugaciunea arhiereasca, tradarea si vinderea Domnului de Iuda. Dupa Cina cea de Taina, Mantuitorul ii indeamna pe ucenici: ’’Sa va iubiti unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei.’’(Ioan 13,34)
Joi dimineața este oficiată Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu slujba Vecerniei. La această Sfântă Liturghie este pregătită Sfânta Împărtășanie pentru bolnavi și pentru persoanele imobilizate. De asemenea, periodic în ziua de joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri este sfințit de Patriarhul și Sfântul Sinod al unei Biserici Ortodoxe Autocefale Marele Mir, folosit la administrarea Tainei Mirungerii pruncilor botezați, la sfințirea Antimiselor și a bisericilor. La denia din ziua de joi sunt citite cele douăsprezece evanghelii care rememorează toate momentele din ultimile zile ale vieții pământești a Domnului.
Vineri sunt pomenite Sfintele Patimiri ale Domnului. Patimirile Domnului sunt sfinte, mantuitoare si infricosatoare. Sfinte, pentru că Cel care sufera este Hristos, mantuitoare pentru ca Cel care patimeste este Fiul lui Dumnezeu si infricosatoare pentru ca intreaga creatie s-a schimbat la rastignirea lui Hristos ’’ Soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat si multi din morminte au inviat.’’ (Matei 27,51-52). Vineri la prânz este oficiată slujba vecerniei în timpul căreia este adus în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf, moment care reamintește așezarea în mormânt a Domnului.
Seara se oficiază denia prohodului Domnului care reprezintă slujba de înmormântare a Mântuitorului, Iisus Hristos. Cântările prohodului, deși ar trebui să fie triste, totuși acestea au un mesaj optimist care anticipează Invierea Domnului.
Sâmbătă se face pomenirea ingropării lui Hristos si coborarea in iad pentru a ridica la viata vesnica pe cei din veac adormiti.
Pr. Constantin Stoica
