Sfinții apostoli Petru și Pavel, misionari de excepție și organizatori iscusiți ai primelor comunități creștine
În ziua de 29 iunie a fiecărui an, creștinii ortodocși și catolici îi sărbătoresc pe sfinții apostoli Petru si Pavel, considerați cei mai importanți ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos pentru rolul determinant și contribuția semnificativă în misiunea de predicare a Evangheliei în imperiul Roman și în organizarea primelor comunități creștine. Pentru sărbătoarea celor doi sfinți apostoli, creștinii se pregătesc spiritual într-o perioada de post cu o durată variabilă determinată de data sărbătorii Sfintelor Paști. Anul acesta, postul pentru sărbătoarea sfinților apostoli Petru și Pavel a avut o durată de 7 zile (22 – 28 iunie).
In viețile celor doi apostoli există diferențe și asemănări. Astfel, Petru l-a cunoscut direct pe Mântuitorul Iisus Hristos, fiind unul dintre primii ucenici ai Domnului, în timp ce Pavel l-a descoperit mai târziu pe Domnul în mod minunat pe drumul Damascului. Acel moment i-a schimbat radical viața lui Saul din Tars, care din cel mai înverșunat persecutor al creștinilor, a devenit cel mai important misionar creștin. Dintre asemănări, menționăm dragostea și devotamentul pentru Mântuitorul Iisus Hristos, spiritul misionar deosebit în predicarea Evangheliei, precum și moartea martirică, amândoi fiind uciși pentru credința în Hristos la Roma, în aceeași zi, 29 iunie, anul 67.
Sfântul Apostol Petru, misiune printre evrei
Sfântul apostol Petru s-a născut în Betsaida Galileii (nordul Țării Sfinte) și a purtat numele Simon înainte de a-L cunoaște pe Mântuitorul Iisus Hristos. A fost pescar și împreună cu fratele său, Andrei, au fost mai intâi ucenici ai Sfântului Ioan Botezatorul. A fost decanul de vârstă al apostolilor și deseori vorbea în numele acestora cu Mântuitorul Iisus Hristos pe care Îl ruga sa le explice învățăturile Sale.
În viața Sfântului apostol Petru a existat un moment decisiv pentru evoluția sa ulterioară. Petru a fost un pescar iscusit care reușea să își întrețină familia din pescuit. Deși avea multă experiență la pescuit, într-o noapte nu a reușit să prindă nimic. În zori, Hristos îl îndeamnă să depărteze corabia de la țărm și să arunce mrejele. În momentul în care scoate mrejele pline cu pești, Petru își dă seama că Iisus nu era un om obișnuit și îngenunchează înaintea Domnului căruia îi cere să plece de la el pentru ca este un om păcătos. (Luca cap.5,8)
A fost o fire energică și cu multă disponibilitate în slujirea Domnului, iar mai târziu în predicarea Evangheliei. Sfântul apostol Petru a avut un moment de slăbiciune când, în pofida dragostei manifestate pentru Domnul nostru Iisus Hristos, s-a lepădat de Acesta de trei ori în momentele în care Mântuitorul era batjocorit și trimis pentru judecată de la Ana la Caiafa.
Ulterior, după Învierea Domnului, Petru a regretat gestul și a revenit în randul apostolilor după ce a marturisit dragostea față de Hristos de trei ori.
După întemeierea Bisericii la evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt, Sfântul apostol Petru a predicat învățătura Mântuitorului Iisus Hristos în Antiohia, Pont, Bitinia, Galatia, Capadocia și Roma. A fost ucis pentru credința în Hristos în ziua de 29 iunie, anul 67, în timpul persecuției împotriva creștinilor a împăratului roman Nero (64-67). În momentul crucificării, Petru a cerut să fie așezat cu capul în jos pentru că s-a considerat nevrednic să fie ucis asemenea Mântuitorului Iisus Hristos.
Sfântul apostol Pavel, apostolul neamurilor
Sfântul apostol Pavel s-a născut în orașul Tars din provincia romană Cilicia la începutul secolului 1 d.Hr. În perioada stăpânirii romane, orașul a cunoscut o importantă dezvoltare economică și înflorire culturală, astfel că mulți tineri mergeau să studieze la Roma sau în alte orașe mari din imperiu.
Conform unei tradiții locale, parinții viitorului apostol Pavel au fost luați prizonieri de romani în timpul cuceririi orașului Giscala din Galilea și aduși apoi în Tars, unde au dobândit cetățenie romană. În cartea Faptele Apostolilor se menționează că viitorul apostol a avut două nume, Saul și Pavel. Saul are origine evreiască și înseamnă “cel dorit”, iar Pavel este un nume roman și se traduce “cel mic”. Biografi ai săi consideră că atunci când a fost tăiat împrejur, potrivit tradiției iudaice, a primit numele Saul, dar, pentru că părinții săi erau și cetățeni romani, i-au pus și numele Pavel. Numele de Saul l-a folosit între iudei, iar dupa convertirea la creștinism pe drumul Damascului a preferat numele de Pavel. În epistola către Romani (cap 11,1), Pavel se recomanda ca fiind fariseu din seminția lui Veniamin, iar Sfântul apostol Luca în cartea Faptele Apostolilor menționează că Pavel era cetățean roman. Părinții sai confecționau corturi, meștesug pe care l-a învățat și Pavel.
La 12 ani, Saul a fost trimis de părintii săi la o școală rabinică din Ierusalim condusă de Gamaliel, un învățat celebru in epoca, unde a studiat “Legea” poporului evreu si filosofia greaca. Educatia in mediul elenistic din Asia Mica si studierea fiosofiei grecesti la scoala rabinica din Ierusalim explica deschiderea sa fata de cultura greaca. Pe langa limba maternă, apostolul Pavel a invatat de mic si limba greaca, ceea ce i-a permis sa aprofundeze această cultură si a reprezentat un avantaj important in timpul misiunii sale de predicare a Evangheliei “între neamuri”. Dupa incheierea studiilor la Ierusalim, Saul a revenit la Tars, unde a devenit un rabin intransingent, aprig persecutor al crestinilor.
Asemenea lui Petru si in viata lui Pavel a fost un eveniment care i-a schimbat fundamental existenta.
Saul a fost martor ocular la martiriul sfantului arhidiacon Stefan si a supravegheat hainele celor care l-au ucis cu pietre. A persecutat pe crestini din convingerea ca Hristos nu a inviat, iar trupul Domnului ar fi fost furat de apostoli din mormant si ascuns. De aceea a plecat spre Damasc în cautarea trupului Mantuitorului. Pe drum, o lumină puternică l-a orbit, iar Hristos I s-a descoperit in mod minunat si l-a intrebat de ce Îl prigoneste. Părintele Gala Galaction în studiul De la mormântul gol al Golgotei, la Portile Damascului consideră că in textul original al cartii Faptele Apostolilor, Mantuitorul il intreaba pe Saul de ce il urmareste si ca El este cel pe care il cauta cu inversunare. Acel moment a provocat o schimbare radicala in viata lui Saul, care din persecutor înverșunat al crestinilor, a devenit cel mai important misionar al Evangheliei Mantuitorului Hristos între popoarele din imperiul Roman.
Sfantul Apostol Pavel a predicat Evanghelia intr-o mare parte a imperiului Roman din Asia Mica, Grecia, Macedonia si pana in Italia si Spania. De aceea a fost supranumit “Apostolul Neamurilor.
In cele trei calatorii misionare, Pavel a avut parte de multe necazuri și a indurat numeroase primejdii: a fost batut, intemnitat, a indurat foame si sete. Nicio primejdie insa nu l-a descurajat de la misiunea de a vesti Evanghelia tuturor. In toate cetatile pe unde a trecut a intemeiat comunitati crestine de care a avut grija permanent si carora le trimitea epistole prin ucenici ai sai.
Aceste scrisori pastorale cuprind explicatii ale unor teme referitoare la invatatura de credinta crestina, sfaturi, recomandari, indemnuri și răspunsuri la întrebări pentru buna desfasurare a vietii religioase, sociale, morale, familiale etc in comunitatile intemeiate. Dintre acestea s-au pastrat patrusprezece care au fost incluse in Sfanta Scriptura (Biblia).
A fost, de asemenea, ucis pentru credinta in Hristos in aceeasi zi cu Sfantul Apostol Petru, 29 iunie, anul 67.
Sfinții Apostoli Petru si Pavel sunt considerați ocrotitorii celor din închisori pentru ca amandoi au fost intemnitati pentru credinta in Hristos si predicarea valorilor evanghelice. Ei sunt modele de iertare si incredere in bunatatea si dragostea lui Dumnezeu pentru cei care cad in pacat. Petru a gresit atunci cand s-a lepadat de Hristos, iar Pavel in perioada in care ii prigonea pe creștini. Amandoi insa au primit iertare de la Dumnezeu.
