Sarbatoarea Floriilor, anticipare a Invierii Domnului AUTOR: preot paroh Constantin Stoica
Sarbatoarea Floriilor rememoreaza evenimentul intrarii in Ierusalim a Mantuitorului Iisus Hristos, cu puțin timp înainte de Patimile, Răstignirea, moartea și Învierea Domnului.
Sfintii Apostoli Matei, Marcu, Luca si Ioan relateaza in evangheliile pe care le-au scris activitatea Domnului Iisus Hristos in cei peste trei ani petrecuti in mijlocul poporului evreu. În tot acest timp, Mantuitorul a transmis invatatura Sa prin cetati si sate, a vindecat pe bolnavi si a alinat pe cei in suferinta, a facut minuni si a schimbat în bine constiinte.
Cu o zi inainte de a veni la Ierusalim, Mantuitorul Iisus Hristos l-a inviat pe Lazar din Betania, fratele surorilor Marta si Maria, minune care a provocat entuziasm in randul evreilor de rand fascinați de Persoana și învățătura Domnului.
Când Domnul Iisus Hristos si ucenicii Sai au intrat în cetatea sfanta a Ierusalimului, multimea i-a intampinat cu ramuri de finic si cantari de bucurie. ’’Osana! Binecuvantat este cel ce vine întru numele Domnului’’, așa cum mentioneaza Sfantul Evanghelist Ioan. (cap. 12, 13). Numerosi evrei credeau ca Hristos este Mesia cel anticipat de prooroci si sperau ca Acesta sa ii elibereze de sub dominatia romanilor. De aceea, cei mai multi asterneau hainele pe cale, iar altii il intampinau cu ramuri de finic.
Arhierii, fariseii si carturarii poporului evreu, adversarii Domnului nu au acceptat acea primire entuziasta si au cerut imperios Mantuitorului sa puna capat acesteia. Mantuitorul a raspuns sa ii lase pe oameni sa aclame, pentru ca daca ei vor tacea, pietrele vor striga, asa cum mentioneaza Sfantul Evanghelist Luca (cap 19, 40).
Starea sufleteasca de pace si de liniște a Mantuitorului din acele momente de entuziasm popular a fost curând inlocuita cu una de tristete. Domnul Iisus Hristos a urcat pe muntele Maslinilor, iar de acolo a privit Ierusalimul, cetatea stramosului sau, David, cu templul maret in mijloc. In acea cetate sfântă, in istoria poporului evreu, multi prooroci predicasera in zadar, iar unii au fost chiar ucisi. Acelasi sfarsit I se pregatea si Mântuitorului Iisus Hristos.
Cand ne straduim sa intelegem si sa meditam la semnificatia spirituală a fiecarei sărbători, trebuie sa evităm a considera evenimentul ca apartinand unui trecut indepartat, fara nici o legatura cu prezentul și, implicit, cu noi înșine.
"In vremea aceea" este o formula introductiva a fragmentului evanghelic citit de regulă la Sfânta Liturghie care relateaza evenimentul religios caruia ii este dedicata o sarbatoare. Apoi, faptele istorisite nu reprezinta subiectul unui film sau piese de teatru care ne emotionează cateva clipe, iar dupa ce se termina ramanem indiferenti. Fiecare sarbatoare actualizeaza un moment din viața Mântuitorului sau a Bisericii care trebuie sa interactioneze cu viata personala a fiecaruia.
Duminica Floriilor este o zi de bucurie care anticipeaza Invierea Mantuitorului Iisus Hristos. Sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim deschide saptamana Sfintelor Pătimirii sau Saptamana Mare, denumita astfel în limbajul cotidian nu pentru ca ar avea mai multe zile si ore decat celelalte, ci pentru evenimentele deosebite din ultimele zile ale vieții pamantești a Mantuitorului Iisus Hristos rememorate de Biserica, mai ales din ciclul liturgic special cu o semnificație religioasă și duhovnicească deosebită.
De aceea, in aceasta săptămână, crestinii sunt invitati să-l insoteasca pe Domnul nostru Iisus Hristos pe calea Crucii pana la Golgota, la momentele Patimii și Răstignirii si să invieze sufleteste impreuna cu Hristos. Crestinul autentic nu se conformeaza apoi unei invataturi teoretice, ci isi reinoieste continuu viata, iar aceasta viata noua este viata in Hristos.
La sărbătoarea Floriilor avem traditia sfințirii ramurilor de salcie care sunt oferite crestinilor care au participat la Sfanta Liturghie. Salcia aduce aminte de ramurile de finic, pe care le aveau in maini cei care l-au intampinat pe Mantuitorul Iisus Hristos in Ierusalim si simbolizeaza biruinta vietii impotriva mortii. In acelasi timp, dupa sase saptamani de post, ne evaluam lumina adunata in suflete prin rugaciune si cultivarea virtutilor, smerenia, blandetea, bunatatea, milostenia, dragostea etc. Acestea sunt florile cultivate in timpul postului pe care le aducem ca daruri.
Dupa anul 1990, in ajunul sau in Duminca Floriilor a fost reluata traditia organizarii de pelerinaje (procesiuni) in tot mai multe orase din tara, la care participa numerosi preoti si credinciosi, care poarta in maini ramuri de salcie si de finic.
Intrerupte fortat la inceputul regimului comunist din Romania, aceste procesiuni sunt organizate pe un traseu care porneste de la o biserica si se încheie la un alt locas de cult. Pelerinajul de Florii reprezinta o marturisire in cetate a credintei în Mantuitorul Iisus Hristos Cel care, după ce a intrat in cetatea Ierusalimului, a pătimit și a fost răstignit pe Cruce, apoi a Înviat pentru a ne elibera spre a noastră mântuire din robia pacatului.
