Sfinții apostoli Petru și Pavel, contribuție excepțională la predicarea Evangheliei și organizarea Bisericii primare, Preot Constantin Stoica

În fiecare an, la 29 iunie, îi sărbătorim pe Sfinții Apostoli Petru si Pavel, considerați cei mai proeminenți apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos pentru rolul excepțional și contribuția decisivă la predicarea Evangheliei în Imperiul Roman și organizarea primelelor comunități creștine. Pentru sărbătoarea celor doi sfinți apostoli, noi, creștinii, ne pregătim spiritual într-o perioada de post cu o durată variabilă determinată de data sărbătorii Sfintelor Paști, post care începe în ziua de luni după Duminica Tuturor Sfinților.

In viețile celor doi corifei din rândul sfinților apostoli există diferențe și similitudini. Astfel, Petru l-a cunoscut direct pe Mântuitorul Iisus Hristos, fiind unul dintre primii ucenici ai Domnului, în timp ce Pavel l-a descoperit mai târziu în mod minunat pe drumul Damascului, moment care i-a schimbat radical viața în urma căruia a devenit din cel mai înverșunat persecutor al creștinilor, cel mai important misionar creștin. Dintre similitudini menționăm dragostea și devotamentul pentru Mântuiorul Iisus Hristos și predicarea Evangheliei, precum și sfârșitul tragic, amândoi fiind uciși pentru credința în Hristos la Roma, în aceeași zi, 29 iunie, anul 67.

Sfântul apostol Petru s-a născut în Betsaida Galileii (nordul Țării Sfinte) și a purtat numele Simon înainte de a-L cunoaște pe Mântuitorul Iisus Hristos. A fost pescar și împreună cu fratele său, Andrei, au fost mai intâi ucenici ai Sfântului Ioan Botezatorul. A fost decanul de vârstă al apostolilor și deseori vorbea în numele acestora cu Mântuitorul Iisus Hristos pe care Îl ruga sa le explice învățăturile Sale.

În viața Sfântului apostol  Petru a existat un moment care i-a schimbat viața.

Petru a fost un pescar iscusit care reușea să își întrețină familia din pescuit. Deși avea multă experiență la pescuit, într-o noapte nu a reușit să prindă nimic. În zori, Hristos îl îndeamnă să depărteze corabia de la țărm și să arunce mrejele. În momentul în care scoate mrejele pline cu pești, Petru își dă seama că Iisus nu era un om obișnuit și îngenunchează înaintea Domnului căruia îi cere să plece de la el pentru ca este un om păcătos. (Luca cap.5,8)

A fost o fire energică și cu multă disponibilitate în slujirea Domnului, iar mai târziu în predicarea Evangheliei. Sfântul apostol Petru a avut un moment de slăbiciune când, în pofida dragostei manifestate pentru Domnul nostru Iisus Hristos, s-a lepădat de Acesta de trei ori în momentele în care Mântuitorul era batjocorit și trimis pentru judecată de la Ana la Caiafa.

Ulterior, după Învierea Domnului, Petru a regretat gestul și a revenit în randul apostolilor după ce a marturisit dragostea față de Hristos de trei ori.

După întemeierea Bisericii la evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt, Sfântul apostol Petru a predicat învățătura Mântuitorului Iisus Hristos în Antiohia, Pont, Bitinia, Galatia, Capadocia și Roma. A fost ucis pentru credința în Hristos în ziua de 29 iunie, anul 67 în timpul persecuției împotriva creștinilor a împăratului roman Nero (64-67). În momentul crucificării, Petru a cerut să fie așezat cu capul în jos pentru că s-a considerat nevrednic să fie ucis asemenea Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfântul apostol Pavel s-a născut în orasul Tars din provincia romană Cilicia la începutul secolului 1 d.Hr. În perioada stăpânirii romane, orașul a cunoscut o importantă dezvoltare economică și înflorire culturală, astfel că mulți tineri mergeau să studieze la Roma sau în alte orașe mari din imperiu.

Conform unei tradiții locale, parinții viitorului apostol Pavel au fost luați prizonieri de romani în timpul cuceririi orașului, Giscala din Galilea și aduși apoi în Tars, unde au dobândit cetățenie romană. În cartea Faptele Apostolilor se menționează că viitorul apostol a avut două nume, Saul și Pavel. Saul are origine evreiască și înseamnă “cel dorit”, iar Pavel este un nume roman și se traduce “cel mic”. Biografi ai săi consideră că atunci când a fost tăiat împrejur, potrivit tradiției iudaice, a primit numele Saul, dar, pentru că părinții săi erau și cetățeni romani, i-au pus și numele Pavel. Numele de Saul l-a folosit între iudei, iar dupa convertirea la creștinism pe drumul Damascului a preferat numele de Pavel. În epistola către Romani (cap 11,1), Pavel se recomanda ca fiind fariseu din seminția lui Veniamin, iar Sfântul apostol Luca în cartea Faptele Apostolilor menționează că Pavel era cetățean roman. Părinții sai confecționau corturi, meștesug pe care l-a învățat și Pavel.

La 12 ani, Saul a fost trimis de părintii săi la o școală rabinică din Ierusalim condusă de Gamaliel, un învățat celebru in epoca, unde a studiat “Legea” poporului evreu , dar si filosofia greaca. Educatia in mediul elenistic din Asia Mica si studierea fiosofiei grecesti la scoala rabinica din Ierusalim explica deschiderea sa fata de cultura greaca. Pe langa limba materna, apostolul Pavel a invatat de mic si limba greaca,ceea ce i-a permis sa cunoasca din frumusetile acestei culturi si a reprezentat un avantaj exceptional in timpul misiunii sale de predicare a Evangheliei “intre neamuri”.

Dupa incheierea studiilor la Ierusalim, Saul se intoarce la Tars, unde ajunge un rabin intransingent, aprig persecutor al crestinilor.

Ca si in cazul lui Petru si in viata lui Saul din Tars a fost un eveniment care i-a schimbat fundamental existenta.

Saul a fost martor ocular la martiriul Sfantului Arhidiacon Stefan si a supravegheat hainele celor care l-au ucis cu pietre. A persecutat pe crestini din convingerea ca Hristos nu a inviat, iar trupul Domnului ar fi fost luat de apostoli din mormant si ascuns. De aceea a plecat spre Damasc in cautarea trupului Mantuitorului. Pe drum, o lumina puternica l-a orbit, iar Hristos I s-a descoperit in mod minunat si l-a intrebat de ce il prigoneste. Parintele Gala Galaction in studiul De la mormantul gol al Golgotei, la Portile Damascului considera ca in textul original al cartii Faptele Apostolilor Mantuitorul il intreaba pe Saul de ce il urmareste si ca El este cel pe care il cauta cu inversunare Mantuitorul il intreaba pe Saul de ce il urmareste si ca El este cel pe care il cauta cu inversunare. Acest moment produce o schimbare radicala in viata lui Saul, care din persecutor inversunat al crestinilor, devine cel mai important misionar al Evangheliei Mantuitorului Hristos.

Sfantul Apostol Pavel a predicat Evanghelia intr-o mare parte a Imperiul Roman din Asia Mica, Grecia, Macedonia si pana in Italia si Spania. De aceea a fost supranumit “Apostolul Neamurilor “ deoarece a predicat Evanghelia multor popoare din Imperiul Roman.

 In cele trei calatorii misionare a indurat numeroase primejdii: a fost batut, intemnitat, a indurat foame si sete. Nicio primejdie insa nu l-a descurajat de la misiunea de a vesti Evanghelia tuturor. In toate cetatile pe unde a trecut a intemeiat comunitati crestine de care a avut grija permanent si carora le trimitea epistole prin ucenici ai sai.

Aceste scrisori pastorale cuprind explicatii si fundamentari ale unor teme referitoare la invatatura de credinta crestina, sfaturi, recomandari si indemnuri pentru buna desfasurare a vietii religioase, sociale, morale, familiale etc. in comunitatile intemeiate. Dintre acestea s-au pastrat paisprezece care au fost incluse in Sfanta Scriptura (Biblia).

A fost, de asemenea, ucis pentru credinta in Hristos in aceeasi zi cu Sfantul Apostol Petru, 29 iunie, anul 67.

Sfinții Apostoli Petru si Pavel sunt considerați ocrotitorii celor din închisori pentru ca amandoi au fost intemnitati pentru credinta in Hristos si predicarea valorilor evanghelice. Ei sunt modele de iertare si incredere in bunatatea si dragostea lui Dumnezeu pentru cei care cad in pacat. Petru a gresit atunci cand s-a lepadat de Hristos, iar Pavel in perioada in care ii prigonea pe crostini. Amandoi insa au primit iertare de la Dumnezeu.